Atelierele de arte plastice atrag mulți copii pasionați de pictură sau desen. Așa s-a întâmplat și în ziua de 12 martie, când au avut loc două ateliere de arte plastice, consecutiv, susținute de către doamna profesor Cosmina Dragomir. Primul atelier s-a adresat copiilor cu vârste între 8 ani și 12 ani, iar al doilea a fost pentru cei cu vârste cuprinse între 13 ani și 16 ani. Au fost înscriși câte 30 de copii la fiecare atelier.

La primul dintre acestea au fost invitați elevii claselor mici de la Liceul Teoretic „Sfinții Trei Ierarhi”. Băieței și fetițe care abia așteptau să socializeze, să deseneze. Au primit culori, acuarele și mici placaje din lemn pe care copiii au fost invitați să le folosească în atelierul de arte plastice. Pomi, căsuțe, flori, baloane și tot ce le plăcea micuților a prins viață pe placajele magice. Copiii au fost captivați de culori și erau relaxați că în sfârșit sunt alături de colegii lor, după o lungă perioadă de izolare, fără vină.

„Copiii erau avizi de interacțiune. Facem un an de când am stat cu toții închiși în eprubete. Cel mai important, pentru mine, este ca acești copii să interacționeze, să se bucure și să se vindece de acest abuz care s-a întâmplat, dar nu s-a vrut. Atelierul de arte plastice este o art terapie cu resurse de la primărie și este minunat ce se întâmplă aici pentru acești micuți”, a fost părerea exprimată de către doamna Cosmina Dragomir.

Am întâlnit aici și două „flori” drăguțe, care erau foarte fericite că pot sta la aceeași masă să picteze împreună. Este vorba de Ana Maria, în vârstă de 11 ani și de prietena sa de la școală, Andreea Alexandra, în vârstă de 12 ani.

„Îmi place mult să pictez, îmi place atmosfera de aici și îmi place doamna, pentru că este drăguță”, a mărturisit Ana Maria.

„Doamna ziarist! Chiar sunteți ziaristă? Vreau și eu să vă spun ceva...”, a răsunat vocea vioaie a Andreei. Cum a primit aprobarea din priviri, mititica vorbăreață a început să-și rostogolească iute gândurile: „Am venit să fiu aici alături de colegii mei, dar să cunosc și alți copii. În timpul liber, mie îmi place să mă joc cu cățelul meu – un Golden Retriever, așa să scrieți, nu cățel – și să îngrijesc animalele de pe stradă, fără stăpân. Acasă eu am un cățel, un hamster, un porumbel și 30 de pești. Și cu toți mă joc!”

Cu alte cuvinte, stresul izolarii prin care trecem cu toții se pare că a creat dificultăți în relațiile profesionale sau personale, de la mic la mare, așa că atelierele de organizate la AFI HUB PROEDUS sunt ca o terapie pentru toți copiii și formatorii de aici, care, absolut toți, sunt voluntari. Să nu uităm că voluntariatul poate fi o experiență motivantă și de neuitat! (Text și foto: Elena Boholț)